ULTIMELE ARTICOLE


PERSONALITATEA ŞI VULNERABILITATEA LA STRES - partea I







psih. Andreea-Florentina MICLOŞINA


Rolul personalităţii şi vulnerabilitatea la stres

De departe, cele mai evidente surse de stres sunt evenimentele traumatice.

În articolul anterior am discutat despre stresul posttraumatic, precum şi despre consecinţele acestuia asupra psihicului. Totodată, am amintit de condiţionările la stimulii interni şi externi care se asociază cu stresorii traumatici şi în acest sens am dat exemplul tragic al unei persoane care în urma traumei ajunge să asocieze lucrurile care anterior îi produceau plăcere cu sentimentul de insecuritate şi teroare.

Însă nu toate persoanele care s-au confruntat cu evenimente tragice de viaţă ajung să dezvolte un răspuns patologic de lungă durată. Ceea ce face diferenţa între tipurile de răspuns la stres este dată de trăsăturile de personalitate.  Aşa se face că nu putem vorbi de efecte similare în cazul a două sau mai multe persoane care se confruntă în acelaşi moment cu acelaşi tip de stresor.

De cele mai multe ori, factorii stresogeni rezidă în structura de personalitate a individului, în stilul cognitiv şi nivelul acestuia de inteligenţă. Dezvoltarea stresului are în vedere diferite considerente cum ar fi personalitatea, experienţele copilăriei, istoricul de tulburări mentale şi alte tulburări preexistente.

Una dintre cele mai investigate trăsături de personalitate care este pusă în relaţie cu stresul este anxietatea. În acest sens, persoanele cu un nivel ridicat de anxietate sunt mai vulnerabile la stres decât persoanele cu anxietate scăzută.

Pe de altă parte, anxietatea nevrotică provine din conflicte inconştiente, conflicte interioare nerezolvare, motiv pentru care aceste persoane sunt mai vulnerabile şi percep mai uşor evenimentele ca fiind stresante.  Aceste persoane mai degrabă se „apără” în faţa stresorilor prin mecanisme defensive inconştiente, decât să folosească mecanisme active de coping (mecanisme de a face faţă situaţiei).

Pentru ca persoana să nu repete răspunsurile dezadaptative la stres, este important ca aceasta să-şi conştientizeze emoţiile în legătură cu evenimentele majore,  să nu evite situaţia respectivă şi să-şi înfrunte temerile. Acest lucru este foarte dificil de realizat dacă persoana care s-a confruntat cu stresorii nu are „acces” la propriile sentimente şi emoţii. Şi aici intervine necesitatea unui travaliu psihanalitic sau a unei intervenţii psihologice.

Componenta cognitivă joacă un rol deosebit de important în înţelegerea şi gestionarea stresului, percepţia persoanei despre evenimentul stresant fiind relevantă în acest sens.  Modalitatea prin care se atribuie cauze evenimentelor influenţează maniera în care fiecare persoană reacţionează la stres.

Omul acţionează pe baza ipotezelor formulate despre sine, lume şi viitor, aceste reprezentări fiind definitorii în stilul persoanei de a funcţiona şi acţiona. Omul îşi percepe şi „construieşte” lumea prin intermediul unor constructe personale, pornind de la conceptul de sine (self concept).

Structura personalităţii individului îşi pune amprenta asupra modalităţilor de tolerare şi control asupra stresului. O contribuţie importantă în evaluarea stresorilor o are experienţa anterioară sau istoria de viaţă a persoanei respective. Expunerile repetate la stresori conduc în timp la erodarea resurselor personale, sau din contră la „imunizare” sau desensibilizare, după caz.

Multe persoane după ce au reuşit să atribuie evenimentului extrem prin care au trecut, o semnificaţie benefică, pozitivă, de dezvoltare personală sau pur şi simplu să-şi găsească un nou sens în urma tragediei, au reuşit să se restabilizeze psihic. Este evident că lucrurile care nu pot fi schimbate este important să le acceptăm pentru a nu produce detresă. Aceste persoane au avut o evoluţie pozitivă şi au reuşit să-şi descopere noi resurse interioare în urma acţiunii stresante.




Alte articole din secţiunea MANAGEMENTUL STRESULUI:

Comentarii (0) Adauga comentariu

Adauga comentariu


 



Înscriere newsletter